Etichete

, ,

A apărut volumul 2 al ‘Enciclopediei Anticipaţiei Româneşti‘!
Cartea, având subtitlul ‘Caleidoscop‘, este o continuare la ‘Enciclopedia Anticipaţiei Româneşti. Portrete exemplare‘, apărută tot la Editura Eagle, dar în 2016. Şi, extrapolând sintetic esenţa volumului 1, putem spune că aduce şi ea o contribuţie la legitimarea SF-ului românesc.
Pentru cei care au întâlnit/urmărit scrierile domnului Mircea Opriţă din ultimii ani, semnătura acestuia deja reprezintă o garanţie. (Rafinament, echilibru, tenacitate – iată cuvintele ce-mi vin în minte când mă gândesc la acest ‘senior al imaginaţiei’.)

ear2

Pentru mine întâlnirea cu ‘Enciclopedia Anticipaţiei Româneşti – Vol.II’ a constituit o surpriză. Pândeam de câteva luni apariţia acesteia, şi în mintea mea se formase o pre-judecată, o iluzie. De vreme ce primul volum al Enciclopediei, subintitulat ‘Portrete exemplare’, se focalizase pe câteva personalităţi cu însemnătate deosebită în constituirea identităţii SF-ului românesc (Felix Aderca, Victor Anestin, Ion Hobana, Vladimir Colin, Adrian Rogoz, Sergiu Fărcășan, Victor Kernbach, Camil Baciu, Horia Aramă, Giorgina-Viorica Rogoz, George Anania, Gheorghe Săsărman, Ovid S. Crohmălniceanu, Florin Manolescu, Mihail Grămescu, Liviu Radu, Cornel Robu), atunci, am presupus eu, acest al doilea volum se va ocupa de acea pleiadă de autori care au constituit, după părerea mea, corpusul celei mai fecunde perioade a SF-ului românesc, perioada 1970-1990. De fapt, eroarea mea în această anticipare a fost presupunerea că volumul 2 va încheia ‘Enciclopedia Anticipaţiei Româneşti’. Aşa că febrila răsfoire iniţială a cărţii mi-a indus o mică dezamăgire: da, enciclopedia se ocupă în continuare de portrete scriitoriceşti, însă doar o mică parte dintre acestea provin din acel corpus. A trebuit să mă „resetez” un pic, să-mi calmez aşteptările, iar în acest sens m-au ajutat două aspecte cheie:
• în textul de ‘impressum’ de la pagina 4 a cărţii stă scris că se află în pregătire volumele 3 şi 4 ale acestui proiect enciclopedic (cu subtitlurile ‘Cenacluri, publicaţii, cronologie, bibliografii’, şi respectiv ‘Probleme şi soluţii’);
• subtitlul cărţii, ‘Caleidoscop’, sugerează destul de limpede o diversitate mai degrabă surprinzătoare decât o diversitate în câmpul vreunei continuităţi (cvasi-cronologice?) pe linia personalităţilor semnificative pentru SF.
Şi tot apropo de eventuala neatenţie la detalii esenţiale, se cuvine să observăm ceva: conceptul de ‘anticipaţie’ din titlul lucrării nu se suprapune chiar perfect peste cel de ‘science-fiction’, la rigoare ‘imaginarea viitorului’ fiind un subdomeniu distinct al SF-ului, lângă care se pot aşeza şi altele (precum lumile paralele/alternative, faliile în timp sau istoriile contrafactuale – daca e să folosim măsura axei temporale).
Revenim deci, resetaţi, la conţinutul Enciclopediei Anticipaţiei Româneşti, 2! Volumul are 570 de pagini şi în ele găsim aprope o sută de portrete ale unor personalităţi care au avut participări de diverse nuanţe la literatura de anticipaţie românească. La parcurgerea acestora cititorului i se revelează un prim aspect ce impune consideraţie: ineditul şi bogăţia detaliilor biografice. (Deşi am fi tentaţi să ne imaginăm că astăzi Google Search şi Wikipedia ne pot ajuta să găsim orice informaţii biografice şi bibliografice, în cazul de faţă se simte că efortul de colectare a fost unul mai special.) Al doilea aspect meritoriu este reuşita autorului enciclopediei în a identifica şi a sintetiza, pentru fiecare portret, trăsături esenţiale: idei specifice scrierii alese pentru ilustrare; aspecte descriptive stilistic; contexte culturale; chestiuni personale. În plus, deseori Mircea Opriţă inserează şi fragmente sugestive din textul la care se referă, ceea ce face lectura şi mai interesantă pentru cititorul deschis experimentului.
Da, putem spune că autorul enciclopediei îşi dovedeşte şi în acest volum abilităţile de exeget.
Însă probabil că cea mai surprinzătoare descoperire pe care ne-o furnizează parcurgerea cărţii constă în a afla cât de multe personalităţi ale literaturii româneşti non-SF (main-stream) au cochetat cu ideea de anticipaţie şi au produs texte încadrabile (cu sau fără indulgenţă) în acest subgen, urmându-i provocările/ispita. Şi cred că o spicuire nominală este edificatoare şi suficientă: Tudor Arghezi, Nichita Stănescu, Alexandru Macedonski, Eugen Ionesco, Mircea Eliade, Horia Lovinescu, Gib Mihăescu, Ion Minulescu, Geo Bogza, Ioan D. Sârbu, Ion Marin Sadoveanu, Victor Eftimiu, Mircea Cărtărescu, Ioan Petru Culianu, I.L. Caragiale, Vasile Voiculescu.
La final trebuie să menţionez că printre portretele scriitoriceşti din volumul secund al Enciclopediei Anticipaţiei Româneşti se află şi câteva nume dintre cele pe care iluzoria mea presupunere le-ar fi văzut înscrise într-o enciclopedie SF dedicată „anilor de aur ai SF-ului românesc”, precum: Dănuţ Ungureanu, Cristian Tudor Popescu, Gheorghe Păun, Sebastian A. Corn, Romulus Bărbulescu, Ovidiu Bufnilă, Marian Truţă. E adevărat, lipsesc de aici o serie de nume semnificative (Alexandru Ungureanu, Silviu Genescu, Cristian Mihail Teodorescu, Constantin Cosmiuc, ş.a.), dar sperăm că ele vor fi cuprinse în chiar volumele următoare ale acestei encicliopedii. Pe care deja le aşteptăm.


Reclame